Marea, peisajul din spatele ochiului.
Gili Mocanu (n. 1971) revine cu o expoziție în orașul natal. Fiecare artist are în spatele ochiului o paideumă proprie care-i structurează stilul. E vorba de o imagine formativă, o atmosferă a matricei existențiale. Pentru Gili, acest peisaj determinant este cel marin. O simplă împărțire între deschis-sus și închis-jos plus linia dreaptă ca cezură. E locul în care reveria filosofică devine cu putință, unde omul renunță la bagajele vieții, e priveliștea în fața căreia se instaurează în suflet sublimul ca un vierme în carnea putredă.
În fața mării nedefinite poți dezvolta o ontologie a elementelor, aici cel puțin două ți se înfățișează în toată splendoarea – apa și aerul. Tot aici poți găsi o cheie pentru orice cifru existențial hiperartificial urban. Deși mocan prin strămoși, Gili a renunțat la spațiul ondulatoriu valah pentru linia dreaptă. Păstrează fatalismul cald-amar românesc și-l aduce la mare, acolo unde poate da și răspunsuri, nu doar determina sinucideri mioritice. (Dan Popescu)
Mulțumiri: Doina Păuleanu, MARe, Tudor și Gianina Grecu, Simina Oprescu, Matei Câlțea, Alexandru Paul, Daniel Ștefănică.
Pe 8 august 2017, Gili Mocanu a revenit cu o expoziție în orașul natal, la Muzeul de Artă Constanța.
În textul lui Dan Popescu, peisajul marin, o simplă împărțire între deschis-sus și închis-jos, cu linia dreaptă drept cezură, este imaginea formativă care îi structurează stilul. În fața mării, fatalismul cald-amar românesc pe care Gili îl păstrează poate găsi și răspunsuri.
