Cătălin Bădărău (n. 1981, Adjud) este sculptor și trăiește și lucrează în București. A studiat sculptura la Universitatea Națională de Arte din București (UNArte), în clasa lui Aurel Vlad (licență 2007, master 2009, doctorat 2014), cu o bursă de studiu la Roma în 2008. Din 2008 este asistent universitar la Departamentul Sculptură al UNArte și este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 2007. Sculptura lui privește corpul uman sub presiune: violența, suferința, munca, migrația, dezumanizarea și vina, iar în ultimii ani memoria represiunii comuniste și sacrul. Mâna, ca gest al muncii, al binecuvântării sau al pedepsei, este motivul central.
Lucrează cu materiale puțin obișnuite în sculptura românească (silicon, spumă poliuretanică, rășini, fier, sticlă, apă, polistiren cioplit, piatră compozită), iar mai recent cu bronz turnat monolit din tipare de silicon, cu suprafețe tratate cu grafit, astfel încât forma pare moale și e de fapt dură. Seriile „Depersonalizare”, „Meat Me”, „Derail”, „Washing the Guilt Away”, „Brotherly Love”, „Martirii” și „Anatomy of My True Belief” merg de la obiecte de perete și de postament la instalații cu apă și la grupuri monumentale, precum cele unsprezece sculpturi de 3,5 m din „Monumente în mișcare” (Memorialul Închisoarea Pitești, 2017) și cele șase din „Martirii” (Casa Memorială Iuliu Maniu, Bădăcin, 2025).
Printre expozițiile personale se numără „Perpetuum Violence” la Nasui Collection & Gallery (2016), o personală la Palatul Mogoșoaia (2019), „Land of Plenty” la Institutul Cultural Român din Londra (2021), „Washing the Guilt Away” la Mobius Gallery (2022), „Performative Sculpture” la Muzeul de Artă Contemporană al Muzeului Național Brukenthal din Sibiu (2024) și „Pata carmin a gesturilor definitive” la IOMO Gallery (2025, curator Horațiu Lipot). A avut două personale la Galerie#23 din Velbert, Germania (2013, 2015), a expus împreună cu Aurel Vlad „Uprooted / Dezrădăcinat” la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (2016) și a participat la Contemporary Istanbul (2015) și la RAD Sculpture Park (2025, 2026). Muzeul Național Brukenthal i-a achiziționat o lucrare în 2024.
A fost inclus în antologia „100 Sculptors of Tomorrow” (Thames & Hudson, 2019). A primit Premiul UAP pentru Sculptură pentru anul 2024, Premiul pentru tineret al UAP (2017) și premiile pentru sculptură ale Bienalei Gheorghe Petrașcu de la Târgoviște (2010) și ale Bienalei Aegyssus de la Tulcea (2015).
Întreabă despre lucrări