Peisajul continuă dincolo de Pământ. La fel și întrebările noastre.
Distanță și durată este expoziția personală a lui Adrian Preda, curatoriată de Ioana Marinescu, care se deschide la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, în spațiul destinat expunerilor temporare.
Artistul expune o serie de lucrări, pictură și grafică, alături de instalația de sunet Reflexii atmosferice a lui Moduler. Cele două componente aduc împreună sincronizarea dintre artă și muzică, așa cum cei doi artiști au făcut și în colaboărari anterioare.
Distanță și durată sunt două coordonate teoretice prin care Preda interacționează cu hărțile și principiile cartării.
Lucrările aparțin unei noi etape care lărgește interesul artistului pentru spațiul cosmic și cartografierea simbolică a unei vaste cuprinderi, explorată mai puțin în sensul tradițional al termenului și mai mult cu ajutorul științei și tehnologiei.
Deși pornește de la redarea minuțioasă a suprafeței Lunii sau a lui Ceres, o planetă pitică, Preda amintește și de momentul în care descoperirea unui nou teritoriu se făcea cu mijloace rudimentare, dar încă simbolice pentru călătorie și cartografiere.
Interesul pentru corpurile cerești a început în 2015 în expoziția On Heavenly Bodies, cu imaginea asteroizilor sau a spațiului cosmic, o continuare firească a preocupării pentru mediul înconjurător care se extinde treptat în afara spațiului terestru.
Ecologia sau felul în care funcționează lumea rămân probleme esențiale, pe care Preda le izolează și relocheză într-un nou spațiu de desfășurare. Poluarea, consumul excesiv, suprapopularea și exploatarea de noi resurse, sunt doar câteva dintre temele pe care artistul le observă sub lentila unui spațiu nou, în care civilizația umană ar putea să o ia de la capăt sau să continue în aceeași direcție distructivă.
În rest, lucrările sale sunt niște peisaje în sensul clasic al termenului. Preda aplică regulile genului, într-un spațiu extraterestru, monocrom și arid doar prin comparație cu imaginea colorată a Pământului, în care apa și vegetația modelează relieful și geografia. Morfologia unei planete ca Ceres îl ajută pe artist să construiască granițe și simboluri, aplicate artificial, ca niște logo-uri, așa cum făcea în proiectul său Fashion Prey.
„Am creat reprezentări ale unor obiecte care curbează spațiul și timpul sau simboluri scrijelite pe suprafața unor corpuri stâncoase necunoscute, fără atmosferă, de mult pustii, asemănătoare cu liniile Nazca. Regizând astfel de scene, am privit spațiul extraterestru ca pe un mediu extins. Ca orice teritoriu nou, și acesta este supus scrutării și cartării; într-un exemplu tipic de acțiune umană, lumea înconjurătore este explorată și înțeleasă, cu scopul de a putea fi exploatată în mod eficient”, explică Adrian Preda.
Adrian Preda a adus la Muzeul Hărților pictură, grafică și o instalație sonoră de Dinu Ivancu.
Curatoriată de Ioana Marinescu, expoziția urmărea Luna și Ceres ca teritorii de explorare și cartografiere. În aceste spații aride se întorc teme foarte terestre: consumul, resursele și exploatarea.
Documentarea disponibilă include un album publicat pe pagina H’art.


