Un sat dobrogean, un sâmbure pătrat.
Aurel Cogealac este de fapt Aurel Gheorghiu, născut în 1967, trăiește și lucrează în Cogealac, România. Așa încep toate prezentările de artist. E un stereotip care mi s-a părut multă vreme o simplă formalitate ușor penibilă, ceva care suna mai bine în engleză pentru că presupunea că încă mai există un centru cultural al lumii și acolo se vorbește engleza. Acum e printre puținele dăți cînd această frază spune mai multe, ne oferă un plus de înțelegere pentru expoziția de față.
Cogealac este un sat în Dobrogea, loc uscat, prăfos, o anticameră a mării pe care o preconizează în depărtările ocru-muștar muiate în orizontul azuriu. Aurel trăiește în casa părintească, e agricultor, are un solar unde se fac roșii gigant și crește niște cocoși rasa brahma mari cît două pisici, multicolori și cu picioare acoperite de pantaloni din pene. A revenit la țară acum cîțiva ani după un periplu lung prin București unde a pictat vreme de mai mult de zece ani. Este un artist căruia paideuma locului natal devine pecete și-i amprentează stilul. De la București revine cu un nume de artist – Aurel Cogealac, glumește des pe seama faptului că dacă ar fi fost născut în București ar fi fost grotesc să se numească Aurică București, părea un nume de manelist sau de ierarh bisericesc. Norocul unui sat-oraș natal mic gen Vinci sau Mirandola face cu putință această preluare în numele propriu a locului de baștină.
În expoziția de-o parcurgeți aveți eșantionate trei aspecte ale creației artistului din Cogealac. Mai întîi sesizăm trei lucrări făcute prin 2007 în vremea șederii din București. Fiecare dintre ele e o secvențialitate de scene urbane, cu bătaie mai mult sau mai puțin autobiografică. Personajele sunt abia schițate, atmosfera e de depersonalizare, o viețuire tip viermuială într-un fagure gigant. În sala din mijloc avem patru lucrări recente unde apetitul pentru organic vegetal este obsesia pusă în joc. În final, în sala principală, Cogealac expune seria de cutii-sertare-insectare unde totul pornește de la un desen care funcționează ca un sîmbure iar micile compartimente rectangulare învelesc miezul cu o pulpă exterioară. Obiectele puse la păstrare în micile compartimente rectangulare funcționează ca niște clasoare, un mod de a cataloga, separa, izola și păstra amintirile. Lucrurile ipostaziate fac parte mai întîi din memorabilia autorului dar unele sunt salvate de la groapa comunală de gunoi a satului. Trebuie spus că-n satele tradiționale toate deșeurile erau folosite, ele deveneau fie fertilizator fie combustibil de foc fie materiale pentru ulterioare bricolaje. Groapa de gunoi este o apariție contemporană, la fel ca și piața de artă e un loc al surprizelor culturale și al toxicității anti-naturale.
Cum mi-am promis de mult că de fiecare dată cînd este expus cineva la H’art voi povesti despre ce am aflat nou despre artă, o voi face și-n cazul lui Aurel Cogealac. E vorba despre o idee legată de forma pe care o ia un „sîmbure”. Cînd trebuie să germineze biologic, un sîmbure este o derivație a cercului ca formă elementară. Sîmburii din regnul horticol și nu numai, probabil tot ce ține de viu, germinează dintr-un cerc prin fracturarea acelui cerc. Ruptura și simetria sunt după aceea teza și antiteza prin care un nou organism va sintetiza propria lui individuație.
În ordine uman-interioară „sîmburele” nu e sferic ci pătrat-cubic. Forma minții prin care noi decupăm, înțelegem, cunoaștem totul este pătratul. Intuiția inițială este evident unghiul drept. El este nenatural, rezultatul transgresiunii realizate de om, singurul în măsură să poată trăi și conștientiza două planuri de existență (bidimensional și tridimensional). Fraza de mai sus poate părea ermetică însă e de ajuns să vă puneți în postura de a inventa unghiul drept avînd doar lucruri organice la îndemînă. Această chestiune este cu putință doar prin plierea unui plan de două ori. Urmele lăsate de această acțiune-pliere vor avea ca rezultat unghiul de 90 de grade. De aici se poate reîncepe construcția lumii. (Dan Popescu)
Acest proiect face parte din programul de susținere a galeriilor de artă din București inițiat de Primăria Capitalei prin Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public și Centrul Cultural Expo Arte.
Expoziția „Lucrări vechi și noi” a lui Aurel Cogealac s-a deschis la H’art Gallery de Noaptea Albă a Galeriilor, pe 4 octombrie 2020, cu vernisaj pe 6 octombrie și finisaj pe 10 noiembrie. Lucrările acopereau 13 ani din activitatea artistului, care trăiește și lucrează în satul Cogealac, în Dobrogea.
Trei săli, trei aspecte: scene urbane pictate în jurul lui 2007, în anii petrecuți la București, patru lucrări recente obsedate de organicul vegetal și seria de cutii-sertare-insectare, în care obiecte păstrate sau salvate de la groapa de gunoi a satului sunt clasate ca amintiri. Dan Popescu leagă aceste compartimente de unghiul drept, forma pătrată a minții.